E-AN-NA LYRICS

1. Epitaf

Pas după pas
ţărâna de sub noi mucegăieşte
suntem o boală incurabilă
a unei mame gravide
dezbrăcată şi învineţită
contorsionată pe un pat de paie umede
într-o încăpere întunecată
bătută şi murmurând:

„Frunză verde, nu!
cârpă jegoasă în locu-i;
din limpede pârâu
aţi creat un şanţ
de deversare a propriilor vise,
furtuni de nepăsare
păşesc cu chip de om”.

Ar fi trebuit să avem grijă
de ea cu entuziasm
şi adoraţie, ca de-un pui
de dragon;
ca de-o corabie
cu greu dobândită;
ca de un fluier
– singurul pod către
insula pe care
te adăposteşti
de cei care te vor aidoma lor.

Noi doi,
tu şi cu mine
privim spre cerul nopţii
să-i răpim privirii tăişul
înfipt în pieptul ei
de mâna noastră.

„Frunză verde, nu!
cârpă jegoasă în locu-i;
furtuni de nepăsare
păşesc cu chip de om”

Noi doi,
tu şi cu mine
privim spre cerul nopţii
să-i răpim privirii tăişul
înfipt în pieptul ei
de mâna noastră.

Mergem cu ochii deschişi spre propriul sfârşit
să fie permanent răul instaurat?
Cu fiecare clipă îl consolidăm;
fiecare gest al nostru
e un cuvânt urât caligrafiat în epitaf.







E-AN-NA LYRICS